Prim-vicepresedintele PNL, Ludovic Orban, si-a anuntat intrarea in competitia pentru presedintia PNL declarand ca o face pentru a apara democratia din partid si dreptul fiecarui liberal de a ajunge la conducerea PNL. Anuntul nu este de natura sa-l ingrijoreze pe Crin Antonescu, acest "el lider maximo" al anului de gratie 2010, esenta a liberalismului autohton, promotor inversunat al votului pe liste si al controlului absolut asupra partidului. Dand dovada de o admirabila aplecare spre candoare, cel mai performant prezidentiabil al PNL din toate timpurile estimeaza ca intr-o batalie impotriva lui Ludovic Orban dusa cu vot uninominal, adica potrivit actualului statut al partidului, ar obtine nu mai putin de 90% din voturile liberalilor de la congres. Potrivit sistemului de vot pe lista pe care il propune, Antonescu admite ca va obtine numai 75% din voturi "pentru ca va creste nemultumirea celor care nu se vor regasi pe lista".
Interesante afirmatii, si nu numai pentru ca, asa cum se temea Crin Antonescu, ele demonstreaza o regretabila ingamfare. Daca domnul Antonescu este sigur ca prin vot uninominal ar obtine scorul epopeic de 90% din voturi, de ce se straduieste atat de tare sa impuna un sistem draconic de vot, votul in bloc à la FSN, asupra unei echipe care urmeaza sa preia toate fraiele conducerii? Daca domnul Antonescu este deja constient ca partidul va resimti excluderea unor membri marcanti de la varful partidului si ca il va sanctiona pentru asta, de ce insista? Cand lista cu "ce e de facut" a PNL e nesfarsita, iar parlamentarii sai sunt momiti sau presati sa treaca parleazul in zona prezidentiala a Parlamentului, Crin Antonescu n-a gasit altceva mai bun de facut decat sa inchida gura oricarei opinii divergente in partid?
Intr-o postare pe blog, Crin Antonescu isi justifica preferinta pentru votul pe lista prin speranta ca, aplicandu-
