Interesant ce se petrece acum la noi, cand creste in Parlament, artificial, numarul "independentilor", care, pe deasupra, ameninta sa constituie un nou partid. Calea normala in politica este scurtcircuitata, ba chiar contrazisa de smecheria asta. Cel mai clar semn ca PSD e urmasul partidului unic, acela in care nu intrai decat ca sa propasesti in functie si sa ajungi in "elita" tarii, este chiar faptul ca nici chiar unii pesedisti de frunte nu rezista noii perioade de opozitie si se raliaza puterii, indiferenti la doctrine si programe, bineinteles, sub eticheta de independenti. Halal independenta! De partid si de stat, vorba aia.

Calea obisnuita de a ajunge in Parlament este, in orice democratie de azi, cam urmatoarea: se constituie un partid, pe baza unei doctrine si a unui program de guvernare, membrii lui se aduna in functie de coincidenta convingerilor lor cu ceea ce anunta noul partid, apoi acesta isi incepe activitatea publica si electorala si asa mai departe. Parlamentul e, cu alte cuvinte, o tinta. Ei bine, pentru grupul independentilor din prezentul exercitiu legislativ, Parlamentul nu e tinta, e chiar linia de tragere. (Or fi tragand si astia din toate pozitiile?) si impusca functia. stiam de multa vreme ca partidele nu se mai aduna conform doctrinelor, ci conform intereselor comune si complicitatilor. Poate doar in zona membrilor fara absolut nici o functie, daca or mai fi fiind si din astia, sa mai dainuie prejudecata doctrinei. De stanga, de dreapta si, atunci cand nu esti sigur ce ai sa faci maine, daca nu treci, ca PD, intr-o noapte, de la stanga la dreapta, atasand cele doua posibilitati unui salvator "centru", de centru-stanga si de centru-dreapta.

Luat la bani marunti, grupul asa-zisilor independenti, atasati deja pe fata puterii, nu era prea relevant din punct de vedere politic pana la sosirea lui Cristian Diaconescu si