Zeci de români care suferă de boli grave şi nu pot fi trataţi în ţară sunt plimbaţi, uneori ani întregi, între spitale, Direcţii de sănătate şi Ministerul Sănătăţii pentru a obţine banii necesari tratamentului. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚUSursa: Răzvan Vălcăneanţu

1 /.

Pasaţi între medicii din spitale, care reacţionează cu întârziere, şi birocraţii din instituţii, mulţi dintre ei nu supravieţuiesc. EVZ a identificat trei reguli care ar trebui schimbate urgent. Prima e discriminarea (după vârsta bolnavului, vechimea dosarului şi preţul tratamentului).

A doua e cea care se referă la necesitatea identificării a trei clinici dintre care Ministerul Sănătăţii să o aleagă pe cea mai ieftină, ca la licitaţie.

A treia regulă de modificat este cea care permite termene de aşteptare lungi, ceea ce duce, în multe cazuri, la prelungirea agoniei bolnavilor.

Exemplu al opacităţii sistemului medical românesc este cazul unui bucureştean de 42 de ani decedat la scurt timp după ce a făcut un transplant de măduvă în Israel, pentru care donator i-a fost propriul fiu. Soţia lui este convinsă că bărbatul ar fi fost astăzi în viaţă dacă ar fi ajuns mai repede la tratament în afara ţării.

Nicolae Vladu s-a stins pe patul unui spital din Israel, după ce fusese diagnosticat cu leucemie şi făcuse un transplant de măduvă pentru care donator îi fusese propriul fiu. Avea doar 42 de ani.

Un an s-a luptat pentru a ajunge în străinătate, la tratament, cu bani de la Ministerul Sănătăţii (MS), în condiţiile în care nu putea fi tratat în ţară. Plimbat între spitale, direcţia de sănătate şi minister, nu a cedat şi, sprijinit de soţia care şi-a lăsat serviciul pentru a-i fi alături, a reuşit să facă transplantul dorit. A fost însă mult prea târziu.

Un ordin de coşmar

Alte zeci de români diag nosticaţi c