Presa românească punea pe tapet un subiect nou: drogurile. Închiderea CAP-urilor ridica probleme în rândul ţăranilor. Casa Poporului era pregătită să îşi primească vizitatorii.

Primăvara anului 1990 a venit cu o veste cel puţin şocantă: adolescenţii români se drogau! După primele două luni de la Revoluţie, ziarele româneşti aveau un subiect nou de dezbătut: un număr ridicat de tineri, interpretând greşit, după părerea unor ziarişti, regulile democraţiei, s-au dedat consumului de substanţe halucinogene. Acesta nu era, însă, un subiect nou decât pentru paginile ziarelor.

DE UNDE?

Tineri de diverse vârste fuseseră surprinşi în diverse locuri publice inhalând din pungi aburi de aurolac sau diverse tipuri de dizolvanţi. Deşi nu se comparau cu cocaina, mescalina, LSD, crack sau "banala" marijuana, aceste substanţe halucinogene erau suficiente ca să determine presa din vestul ţării să tragă semnalul de alarmă în privinţa posibilelor urmări ale acestui tip de comportament delicvent.

În viziunea ziarelor, tinerii urmau să ajungă la fapte violente, furturi sau alte fapte penale. Consumul de droguri nu era însă ceva nou pentru ţara noastră. E adevărat că regimul comunist interzicea publicului accesul la informaţii care ar fi menţionat consumul de droguri, dar asta nu însemna că tinerii români nu utilizau substanţe halucinogene, chiar mai puternice decât aurolacul sau alte tipuri de dizolvanţi.

Acestea proveneau, marjoritar, de la turiştii străini, mai ales de la cei hippies, veniţi în România în concedii şi vacanţe. Sau din producţie "proprie". Un studiu al cercetătorului Andrei Oişteanu, publicat în volumul "Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească", arată că, în timpul comunismului românesc, la marginea oraşelor se sădeau seminţe de canabis.

LA REVEDERE, SALAM DE SOIA!

S-a înfiinţat Asociaţia pentru Protecţia Consumat