- Editorial - nr. 492 / 2 Martie, 2010 Satul Panade, comuna Sancel, judetul Alba, Romania, sambata, 27 februarie 2010. Din inalturi, cerul plin de nori incruntati cernea o ploaie marunta, mocaneasca. Tanguindu-se, taragotul lui Vasalie Bucur chema spre bustul in bronz al carturarului Timotei Cipariu, din mijlocul satului Panade, pamantul-loc al ivirii invatatului ardelean in lume, "una din figurile proeminente ale filologiei romane", cum il definea profesorul Stefan Manciulea, in "Luceafarul" nr.3, anul 1, din iunie 1941, la rubrica "Texte si scrisori". Referindu-se la "Cateva scrisori ale lui A. Treboniu Laurian catre T.Cipariu", comunicate de regretatul profesor universitar clujean, Stefan Manciulea (nume ducand cu gandul la acea "Granita de Vest", pentru care a platit scump in anii proletcultismului, ai "obsedantului deceniu" si ai "erei ticalosilor", foc devastator prin iarba vremii!), acesta se opreste la acel moment in care, trecand muntii, din cauza evenimentelor, a involburarilor de la 1848-1849, la plecarea din Sibiu, scria poezia "Esirea din patrie", pastrata intr-un caiet din manuscrisele lui, din care spicuim cateva versuri finale: "Rosul de foc spre cer arata/ Soartea cetatii neasteptata:/ Ramai tu sanatos, Sibiu,/ In foc si-n prada vor sa-mi piara/ Ce-mi mai ramase in asta tara./ O, inapoi cand o sa mai viu?!" La 8 august 1849, A. Treboniu Laurian ii trimite, de la Viena, capitala imparatiei, o scrisoare, "prin negutatorul Klar", in care descrie intrigile "tesute in contra romanilor", "dara, glorie Domnului, ca le-am cam spart" si "sa speram ca scapam cu totul de suprematia strainilor". Intr-un moment coborand, parca, din viziunile lirice ale lui Aron Cotrus, in care "peste prapastii de potrivnicie" ne privesc, pandindu-ne, neprietenii din interior si din exterior, visand caderea portilor, daca ar adormi strajile. Presiunile asupra noastra se multipl