Propunerea pentru un Senat ales prin vot indirect arată degringolada PSD.

Presat să răspundă în ce fel vede schimbarea constituţională de trecere la un parlament unicameral, PSD pare a fi răspuns: „în nici un fel“. Căci propunerea sa alternativă de amendare constituţională n-a făcut deocamdată decât să justifice blocarea constituirii comisiei parlamentare pentru revizuirea Constituţiei.

Cu toate acestea, propunerea merită să fie discutată şi dincolo de valoarea ei pur tactică, deoarece ea dezvăluie intenţiile şi problemele de adâncime ale acestui partid la începutul mandatului lui Victor Ponta.

În esenţă, PSD propune păstrarea bicameralismului, dar cu un Senat alcătuit din câte 2 senatori din fiecare judeţ, plus 12 senatori din Bucureşti – cu toţii aleşi de consilierii locali şi judeţeni. Pe scurt, este vorba despre un Senat ales prin vot indirect, care ar trebui să exprime interesele judeţelor.

Nu ştim care vor fi prerogativele acestui Senat – dacă el, de exemplu, va putea vota legi, ca acum, sau dacă numai le va aviza în mod consultativ pe cele votate de Camera Deputaţilor. În acest al doilea caz, ne întrebăm care îi mai este utilitatea. În primul caz însă, noul Senat, exprimând abandonarea principiului votului universal direct în România, ar marca un avans major în direcţia constituirii unui regim oligarhic. Sau, mai precis, structura deja oligarhică de facto a statului român va fi legitimată şi fortificată de iure.

Că lucrurile stau aşa e uşor de văzut: ca să ajungă senator, pretendentul nu va mai trebui decât să negocieze cu o mână de consilieri locali şi judeţeni din partidul propriu. Emoţia unor alegeri în care e necesar să convingă un electorat de zeci sau sute de mii de oameni obişnuiţi va fi rămas în urmă ca un vis urât. Politica pe care o va urma va depinde strict de voinţa acestor „mari electori“ ce vor fi, desigur, bine „răs