A început să picteze la 40 de ani, iar până acum a realizat peste 80 de lucrări, dar confecţionează şi medalioane pe piatră naturală.
De mic copil obişnuia să „mâzgălească" orice prindea în mână. Ioana nu a putut să urmeze o şcoală de artă chiar dacă şi-ar fi dorit. Părinţii ei aveau de crescut şapte copii şi nu aveau banii necesari pentru a-i ţine pe toţi în şcoală.
S-a apucat serios de pictură pe la 40 de ani. Până atunci a pictat doar ocazional, iar singura atingere serioasă cu arta era locul de muncă: Inspectoratul pentru Cultură. Unde nu muncea cu pensula, ci cu calculatorul, fiind contabil.
Prima expoziţie, apoi premiile
Prima expoziţie nu a reuşit să o facă decât după ce a ieşit la pensie. Dar succesul a venit imediat. A expus la Centrul Cultural cu nu mai puţin de 45 de lucrări. Foarte repede au venit şi premiile.
În 2001 a luat premiul II la Salonul Internaţional de Pictură Naivă de la Bucureşti. La Galaţi a câştigat tot premiul II trei ani consecutiv (2006, 2007 şi 2008). Până acum a pictat circa 80 de lucrări, dar nu se va opri aici.
Pentru că în România artiştii se zbat în anonimat, Ioana a început să confecţioneze ornamente artizanale întrucât acestea se vând foarte bine.
„Picturile nu se dau cum mi-aş dori, chiar dacă nu costă mult", ne spune cu tristeţe pictoriţa. Aşa a început să confecţioneze măşti pe nuci şi pe paie, dar şi medalioane pe piatră naturală pictate în ulei.
La târgurile de profil se vând foarte bine. Ioana are chiar o poveste amuzantă legată de aceste obiecte. „Aveam mai multe obiecte artizanale, iar preţul la bucată era de 40 de lei. Au venit nişte străini şi le-au cumpărat pe toate. Dacă ştiam că sunt atât de interesaţi, le puneam preţul de 40 de euro", glumeşte Ioana.
Ioana ne-a povestit că singura şansă a artiştilor de a mai sco
