Planeta e plina de profeti. Momentul iesirii din criza, mai cu seama, ii incita pe prezicatori. Vocile care ne spun cand vom iesi din criza sunt tot mai multe, dar si tot mai diverse. Care dintre ele merita sa fie crezute? Probabil ca niciuna. Dreptatea pare a fi de partea acelor analisti seriosi care ne indeamna sa nu-i ascultam pe profeti.
Cand vom iesi, asadar, din criza? Fara indoiala ca in aceasta privinta nu de pronosticuri avem nevoie, caci nu vor face altceva decat sa contureze orizonturi false, ci de tinte. Si de strategii, de decizii bune si de mobilizari de eforturi ca tintele fixate sa fie atinse.
Cum iesim din criza? Iata intrebarea. Pentru ca nu avem cum sa stim in ce zi si la ce ora vom ajunge intr-o anumita gara (pe care s-o numim "Iesirea din criza") fara sa stim mai intai cu ce fel de tren vom calatori si ce locomotive il vor trage.
Notez principalele locomotive: investitii, exporturi, crestere economica plus, dezinflatie, somaj in scadere, productivitate in urcare, credite cu costuri rezonabile, pofta de consum. Fata frumoasa a schimbarii.
O locomotiva - importanta, desigur - este si acordul de imprumut cu Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Comisia Europeana. Ordinea nu este intamplatoare. Desi Comisia Europeana are un rol-cheie in amintitul acord, am deschis lista cu Fondul Monetar International. De ce? Fiindca obisnuinta e a doua natura. Asa suntem noi obisnuiti: de doua decenii asteptam bani de la FMI in momente critice, am primit bani de la FMI si, prin vocile unor cercuri politice sau economice, ne rafuim cu FMI-ul. Desi pretentiile acestui for, oricat ar fi de mari, se rezuma la performante economice. Fondul nu ne impune politici economice, nu ne cere programe de guvernare. Pretinde doar performante macroeconomice si rigoare in aplicarea unor strategii de restructurare. De fapt, FMI-ul ne atentioneaza sa
