In asteptarea proiectului de Lege a Educatiei o intreaga discutie s-a iscat in spatiul public legata de trecerea clasei a IX-a, in viitoarea structura a invatamatului preuniversitar, de la liceu la gimnaziu.
Cu alte cuvinte, clasa a IX-a sa incheie invatamantul general obligatoriu, la varsta de 16 ani, iar intreg ciclul gimnazial de 10 clase, (daca adaugam si clasa pregatitoare, anterioara clasei a I-a), sa se desfasoare in scolile generale.
Sa analizam argumentele pro si contra
Argumentele contra sunt destul de subtiri. Ca nu exista infrastructura scolara in rural si nu exista personal didactic calificat pentru aceasta transformare.
Adversarii acestei schimbari, printre care si dna, pana recent ministru, Ecaterina Andronescu, n-au produs niste studii de impact serioase care sa probeze aceste obiectii. Populatia scolara a scazut in ultimii 10-15 ani cu circa 24%, asa ca spatiile scolare s-au eliberat, n-au disparut. In mediul rural se invata, in general, intr-un singur schimb si, la nevoie, se poate trece iarasi la activitatea in doua schimburi. Pana la urma, care este procentul scolilor in care nu exista spatii? 10%, 15%, mai putine? Este de presupus ca ministerul are aceasta statistica si-si bazeaza deciziile pe date concrete. Administratiile locale vor avea timp un an sau doi, in care sa rezolve aceasta problema a spatiilor necesare unei singure clase in plus fata de actuala situatie. Nu renunti la o masura foarte buna doar pentru ca 10% dintre comunitati trebuie sa faca eforturi de adaptare.
Resursa umana este in adevar deficitara. Dar profesorii din rural, care predau acum in gimnaziu, isi pot extinde norma cu o ora sau doua, pentru a cuprinde si clasa a IX-a. Sau vin altii de la oras, odata cu pierderea locurilor de munca, inclusiv din sistemul bugetar.
Mobilitatea fortei de munca reprezinta
