Aştept, peste vreo lună, să-mi propună toate revistele reţete de slăbire miracol, ca să pot arăta bine în costumul baie.
Mă mai uit peste ele, pufnesc… păi eu de o viaţă ţin regim. E vorba despre “genă”, am hotărât cu verişoarele mele, care duc aceeaşi bătălie ca şi mine. Ducem bătălia pe fronturi separate, pentru că atunci când ne întâlnim simţim nevoia să ne răsfăţăm şi să ne complimentăm reciproc cu porţii suplimentare de prăjitură. Adică eu fac o prajitură şi lumea, doar ca să mă simt eu bine, mai cere o porţie, altfel nu le-ar plăcea.
De doi ani, de când sunt în redacţia asta, eu ţin regim. Cred că s-au plictisit colegii de mine. Nu pot însă să refuz bomboanele şi prăjiturile la aniversări. Nu pot! Se vede ceva, ceva, sper mereu la mai mult, la mai bine… şi mă uitam la legumele cu peşte pe care mi le luasem la pachet într-una din zilele trecute cu jale… am ajuns la concluzia că niciun bărbat n-ar fi mâncat chestia aia, în afara cazului în care ar fi fost ameninţat: “Dacă nu mănânci asta, mori!” Nu vreau totuşi să cred că ar fi cazuri care ar fi preferat copârşeul.
Le promit prietenilor de şase luni că le fac clătite, dar nu pot, să nu-mi stric regimul… Nu gătesc mai nimic, în afară de legume diet, pentru că fac mâncare prea buna… Ocolesc rafturile cu ciocolată în supermarket….
Legume cu peşte, legume cu pui, salată cu telemea, salată cu ton… şi revelaţii.
Tot var’mea, minte luminată. “Fată eu o săptămână am mâncat numai legume. Şi m-am îngrăşat un kil. Şi am zis aşa: şi vaca mănâncă tot numai iarbă şi ajunge la 400 de kile, eu nu mai pot!” S-a hotărât să se înfometeze!
Asta să fie logica?
Adevărul e că m-am plictist de legume, carnea nu-mi place… şi ce să mănânc? Biscuiţi, ciocolată, turtă dulce, napolitane… Mă mai uit pe foaia de la nutriţionist, totuşi… iaurt, fructe, luxul unui fibrobar…
Aud vorbindu-se despre fem