Teza ca gindirea e, prin esenta ei, calculatorie e o simplificare brutala. A gindi inseamna mai mult decit a calcula. Sahistul nu procedeaza niciodata precum Deep Blue. Multi filosofi si logicieni impartasesc parerea ca a gindi (a rationa) inseamna a calcula. Este, de altfel, o opinie larg raspindita (poate fi intilnita, altminteri, si in lucrarile lui Ioan Petru Culianu). Exista, cu toate acestea, motive serioase de a ne indoi de justetea echivalarii: se pare ca a gindi nu e tot una cu a calcula... L-am pomenit pe Ioan Petru Culianu. El priveste gindirea (si evolutia ideilor) ca fiind operatii de ordin computational. O asemenea operatie guverneaza si evolutia doctrinelor gnostice. Echivalenta dintre gindire si calcul e, fireste, mai veche. In Leviathan, Thomas Hobbes (1588-1679) sustine ca gindirea e o specie a culculului: cind gindim, comparam ideile intre ele, le adunam sau le scadem si le asezam dupa legile proportiei. Esenta gindirii este, asadar, aditia. Orice forma de gindire se reduce in cele din urma la aritmetica. In Incercare de a introduce in filosofie conceptul de marime negativa (Versuch den Begriff der negativen Großen in die Weltweisheit einzufuhren, 1763), Immanuel Kant (1724-1804) va promova o idee asemanatoare. In deosebire de Hobbes, filosoful german vede echivalenta gindire - calcul (si posibilitatea de a folosi modelul aritmeticii pentru a oferi o imagine a gindirii) ca avind, mai degraba, o valoare epistemica, de sugestie, de model. Aievea, gindirea e mai mult decit un simplu calcul. Prin urmare: Hobbes considera actul gindirii ca fiind de natura computationala, in timp ce Immanuel Kant accepta echivalenta doar ca posibil model al gindirii.
Dar filosoful la care ideea de calcul culmineaza este Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716). El incearca se creeze un limbaj mai simplu, cu virtuti universale, transparent pentru toti. Acest limbaj va f