Este kinetoterapeut la fundaţia „Inocenţi". Deşi are posibilitatea de a renunţa la acest loc de muncă având şi un cabinet particular nu se poate dezlipii de copii cu care lucrează de cinci ani şi faţă de care a dobândit un ataşament deosebit.

Răzvan Cîrlejan a ales să facă kinetoterapie îndrumat de fratele său mai mare. „ Când am terminat liceul el era deja la facultate, iar eu nu ştiam ce să fac aşa că m-a ghidat el mi-a explicat puţin ce înseamnă kinetoterapie şi mi-am zis hai să încerc", povesteşte Răzvan.

După ce a terminat facultatea deşi putea să facă orice altceva , care să îi aducă mai mulţi bani, Răzvan a ales să intre în sistemul de protecţie socială. „Când am terminat studiile am aflat de existenţa unui post de kinetoterapeut la Centrul de Plasament, totuşi acolo nu am mers dar între timp am fost chemat la un interviu la fundaţia Inocenţi. La vremea aceea nu ştiam nimic de fundaţie, nu ştiam nimic de munca cu cei mici şi mai ales cu copii cu dizabilităţi. Noi în facultate făcusem doar teorie pe partea de kinetoterapie pediatrică, faceam practică doar cu adulţila spitalul de recuperare, dar asta nu m-a făcut să dau înapoi pentru că ştiam că pot să învăţ", mai povesteşte kinetoterapeutul. Şi a început să înveţe ce înseamnă recuperarea pentru un micuţ de trei luni şi ce înseamnă pentru un adult pentru că a avut ocazia să lucreze cu copii cu vârste între 3 luni şi 18 ani. Răbdator şi perseverent, Răzvan a aşteptat mereu rezultatele , iar când acestea s-au arătat pozitive a fost foarte fericit. „La început mă gândeam uitându-mă la foştii mei colegi care lucrau ca taximetrişti sau orice altceva şi câştigau mai bine că aş putea foarte uşor să fac şi eu asta. Dar totuşi ceva m-a ţinut aici şi cu multă rabdare am aşteptat rezultatele , iar atunci când am văzut că pot face bine am avut o mulţumire extraordinară", mai spune tânărul kinetoterapeut.

De