Ion Iliescu, cel mai important politician român din 1989 încoace, împlineşte azi opt decenii de viaţă. Din motive ce ţin de pregătirea temeinică a unui discurs pe care îl va rosti în faţa socialiştilor francezi, aniversarea s-a ţinut în avans, adică ieri. Sursa: Arhivă EVZ
I-au fost alături vechi tovarăşi de luptă în democraţia originală, Răzvan Theodorescu şi Gelu Voican Voiculescu, doamne care nu se sfiesc să-şi proclame fidelitatea electorală, precum şi un tânăr devenit recent preşedintele unui partid conceput de sărbătoritul zilei. Fostul preşedinte a influenţat cel mai mult viaţa românilor. Greşelile sale şi lucrurile bune l-au făcut cel mai iubit şi mai hulit politician român de după Revoluţie.
Întrucât importanţa rolului avut de Ion Iliescu în tranziţia începută acum două decenii nu poate fi negată, EVZ vă propune o radiografie, cu bune şi cu rele, a celui ajuns acum aproximativ la vârsta rivalilor săi ţărănişti şi liberali din anii fesenismului.
Despre Ion Iliescu se pot spune foarte multe şi nu doar din trecutul relativ îndepărtat. Chiar şi din prezent, când activistul de odinioară înfierează - cu mânia cu care acuza întinarea nobilelor idealuri ale socialismului - manelizarea, grobianismul şi mişculaţiile partidului în care Geoană i-a predat ştafeta lui Ponta.
În schimb, nu se poate spune că zâmbetul său imens mai îndeamnă la consens. Că acest consens e de bine sau de rău este însă o temă pe care n-o vom lămuri nici la centenarul celui care visa să facă perestroika şi a ieşit Revoluţie.
Top 5 - Fapte bune
„Duşman” şi „prieten” al NATO
Atitudinea lui Ion Iliescu faţă de NATO a fost oscilantă. În 1999, în calitate de lider al principalului partid de opoziţie, PDSR, a înfierat, cu mânie proletară, intervenţia militară americană în Kosovo. Scopul său a fost acela de a-i aduc