Preşedintele tuturor românilor, în Kazahstan. Bună şi asta, daca alte invitaţii, de pe la “partenerii strategici”, nu prea curg. Deşi mă îndoiesc că Traian Băsescu chiar poate influenţa traseele oleoductelor cu aur negru kazah, vizita vine la ţanc. După vreo două săptămâni în care Băse a lipsit din faţa camerelor de luat vederi (nici chiar alunecările de teren nu l-au scos din casă), lumea se cam întreba ce fel de agendă secretă are. Se lăţise şi zvonul privind o precară stare de sănătate, care l-ar fi oprit să se ducă şi la Kiev, la înscăunarea lui Ianukovici, prilej de a-şi “exprima încrederea în normalizarea relaţiilor română-ucrainiene”, misiune lăsată pe mâna, poate, decorativei, dar neexperimentatei Roberta Anastase.
Dacă agenda oficială a preşedintelui îl priveşte - deşi frământările sociale acute şi conflictele legislative ar fi trebuit să i-o ocupe -, altfel stau lucrurile în privinţa transparenţei referitoare la starea sa de sănătate. Un zvon necontrolat se rostogoleşte şi creşte ca un bulgăre de zăpadă, iar o declaraţie târzie stropşită la ieşirea de la spital - V-aţi păcălit, găozarilor, sunt mai sănătos decât mogulii voştri - poate că-l victimizează, cum şi vrea, dar şi lasă semne de întrebare. Ţuţării portocalii s-au grăbit să invoce o hotărâre a CSAT, luată sub preşedinţia lui Băsescu, care n-ar obliga la publicarea detaliată a buletinelor medicale. Dar nici n-o interzice. Nu cred că Traian Băsescu e mai important decât Obama sau Sarkozy, care tocmai şi-au informat amănunţit naţiunile cât de valizi sunt. Publicarea analizelor ar da posibilitatea şi altor personalităţi medicale, nu doar echipei agreate de SPP, să facă o evaluare a sănătăţii celui ce poate lua decizii vitale pentru populaţie. Cine şi de ce se teme?
