În loc să ne ofere bucuria victoriei, Băsescu tace de ceva vreme, făcând să se înmulţească întrebările în jurul persoanei sale.
După alegeri, mon président a rostit: „Un fleac. I-am ciuruit!" şi dus a fost. Îl înţeleg. Cu două săptămâni înainte de 6 decembrie nu credea că va câştiga, refuza să participe la acţiunile stafului său de campanie, considerându-le o pierdere de timp. Făcea calcule serioase cu ce va face mai departe.
Greşelile grave ale stafului de campanie advers i-au redat mandatul la Cotroceni. Şi în loc să ne ofere bucuria victoriei, tace de ceva vreme, făcând să se înmulţească întrebările în jurul persoanei sale. Era de aşteptat un activism de zile mari. Să fie prezent la toate televiziunile în talk-show-uri, să dea conferinţe de presă, să facă săptămânal vizite de lucru prin ţară. Să aflăm că prezidează şedinţele Guvernului sau că merge la Parlament să trimită mesaje. Scandalagiul de altă dată a fost înlocuit de un taciturn, de un filosof singuratic.
De trei luni face pe Hamlet, plimbându-se fantomatic pe zidurile Elsinorului - citeşte Cotroceni-, declanşând o psihodramă naţională. Dacă asta a dorit, a reuşit. Asta îmi aduce aminte de un personaj al lui Călinescu, care şi-a înscenat propriile funeralii ca să vadă cum reacţionează rudele, prietenii şi inamicii. Poporul se simte părăsit de cârmaciul providenţial. Atât cei 5,2 milioane care l-au votat, cât şi restul de două ori pe atât care nu l-au votat.
Mulţi se întreabă „de ce absentează, unde e?" Purtătorul de cuvânt, guraliv altădată, nu a ieşit să dea vreo explicaţie. Suntem lăsaţi să fierbem în suc propriu. Unora le e dor de apariţiile prezidenţiale atât de bruşte, de imprecaţiie sale de altădată, când presa nu făcea decât să îi comenteze gesturile şi să îl citeze copios pe prima pagină, făcându-i propagandă pe gratis.
Mă şi întreb ca prostul din ce va trăi mass-media f
