Desi in tara noastra brambureala si trancaneala care ne inconjoara in permanenta pot da impresia nu numai ca suntem o tara democrata, ci si ca traim in plin haos comunitar, exista argumente in favoarea tezei ca, in buna traditie a istoriei noastre din ultimele veacuri, suntem in continuare un stat politienesc.

Exista mai multe siruri de fapte care induc aceasta impresie si ele nu pot fi trecute cu vederea. Intai de toate, avem "in dotare" nu unul sau doua servicii secrete, ci opt, noua sau mai multe (depinde daca le numeri si pe cele private, ale fostilor experti pusi pe liber din varii motive, insa utili noilor nababi, unii dintre ei lideri politici, altii doar moguli ai afacerilor).

Prin urmare, nu numai ca serviciile oficiale au proliferat enorm, dincolo de fracturarea Securitatii in mai multe aripi bastarde, dar mostenitoare in buna regula a arsenalului de metode, tehnici si dotari, dar ele sunt dublate si de "bastarzi" care, delegitimati prin pensionare, concediere sau privatizare, fac in continuare ceea ce stiu mai bine sa faca, in serviciul unor interese neoficiale si chiar intretinand relatii tensionate si discutabile cu legea.

De curand am intrat intr-o noua etapa a supravegherii cetatenilor, iar ineditul acesteia consta in faptul ca scopurile sunt nu neaparat politice, desi pot fi si din acestea. Printr-o directiva adoptata de Banca Nationala a Romaniei de mereu inspiratul domn Mugur Isarescu, eu, cetateanul obligat – de istorie, dar si de institutia unde prestez – sa imi deschid un cont bancar, sunt obligat sa imi dau acordul ca expertii bancii sa utilizeze datele mele in scopuri diverse.

La ghiseu, daca am primit o suta de lei – si chiar mai putin – pentru o colaborare (unele institutii media mai si platesc asemenea servicii, desi sumele nu sunt ceea ce crede, indeobste, lumea), functionara de la ghiseu se simte ob