Zeci de români care suferă de boli grave şi nu pot fi trataţi în ţară sunt plimbaţi, uneori ani întregi, între spitale, direcţii de sănătate şi ministerul Sănătăţii pentru a obţine banii necesari tratamentului. Sursa: Răzvan Vălcăneanţu Pasaţi între medicii din spitale, care reacţionează cu întârziere, şi birocraţii din instituţii, mulţi dintre ei nu supravieţuiesc.

În acest sens, „Evenimentul zilei” a decis să ia atitudine şi vă propune semnarea unei petiţii, care va fi transmisă ministerului Sănătăţii în ideea de a schimba soarta românilor care au nevoie de tratamente în străinătate.

Exemplu al opacităţii sistemului medical românesc este cazul unui bucureştean de 42 de ani decedat la scurt timp după ce a făcut un transplant de măduvă în Israel, pentru care donator i-a fost propriul fiu. Soţia lui este convinsă că bărbatul ar fi fost astăzi în viaţă dacă ar fi ajuns mai repede la tratament în afara ţării.

Un an s-a luptat pentru a ajunge în străinătate, la tratament, cu bani de la Ministerul Sănătăţii (MS), în condiţiile în care nu putea fi tratat în ţară. Plimbat între spitale, direcţia de sănătate şi minister, nu a cedat şi, sprijinit de soţia care şi-a lăsat serviciul pentru a-i fi alături, a reuşit să facă transplantul dorit. A fost însă mult prea târziu.

În situaţia lui sunt mulţi alţi români. Actele care reglementează tratarea românilor în afara ţării aruncă bolnavii într-un hăţiş birocratic care le scade dramatic şansele de supravieţuire.

EVZ a identificat câteva prevederi legistative care ar trebui schimbate urgent:

1. Criteriile privind vârsta pacienţilor şi vechimea dosarului. Dosarele care nu sunt încadrate la „urgenţe” sunt eva¬luate după un punctaj stabilit în funcţie de vârsta bolnavului (peste 60 de ani nu se punctează), vechimea actelor (cele mai vechi sunt mai bine