Despre Zaharia Stancu, un autor iubit şi contestat deopotrivă, despre cărţile lui şi despre acea perioadă tulbure a literaturii române în care i-au apărut romanele, am stat de vorbă cu scriitorul Eugen Uricaru, fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. Ce loc ocupă astăzi, aşadar, în literatura română opera lui Zaharia Stancu...Jurnalul Naţional: V-aş propune să începem încercând să lămurim pe cât posibil o problemă care apare de fiecare dată în discuţe când e vorba despre Zaharia Stancu. Că e un scriitor controversat, că e un scriitor contestat. De ce?

Eugen Uricaru: Zaharia Stancu este mai întâi de toate un mare scriitor. În jurul lui s-a creat o adevărată legendă. Pentru cei mai mulţi dintre oamenii de litere din România este o emblemă a celui care le-a făcut bine scriitorilor. Pentru că Uniunea Scriitorilor în perioada lui Zaharia Stancu era o instituţie nu doar culturală, ci şi de binefacere. Foarte mulţi oameni îi datorează lui Zaharia Stancu supravieţuirea în mediile mai mult sau mai puţin boeme.

El s-a afirmat în perioada interbelică ca un jurnalist de forţă şi ca un poet important. George Călinescu îl consemnează în istoria sa, deşi era un poet tânăr pe atunci. Evenimentele istorice au făcut ca, cu voia sau fără voia poporului român, să ajungă la putere un partid care şi-a spus că este de stânga. În ce măsură PCR era partid de stânga rămâne de discutat. Cel puţin în opinia mea, Zaharia Stancu şi-a păstrat valorile de stânga.

Şi una dintre ele este sprijinirea culturii. Când soarta i-a pus în mâini destinele Uniunii Scriitorilor, şi-a pus toate relaţiile sale personale în slujba ei. A intimidat prin personalitatea sa şi a făcut în aşa fel încât în acea perioadă Uniunea Scriitorilor să fie o insulă de liberalism. Pe vremea lui au înflorit revistele Uniunii, s-a afirmat editura Cartea Românească, numele mari al