Băieţii ăştia sună prea mult a Coldplay, dar au înţeles bine armonia instrumentelor vintage.
Nu ies neapărat în evidenţă cu ceva. Efterklang este una dintre acele trupe care doar merită menţionate. Precedentul lor album, Parades, a avut ceva noutate, dar Magic Chairs este o experienţă strict audio şi nu una literară. Drept dovadă, danezii au lucrat la mixarea albumului cu Gareth Jones (Depeche Mode, Mogwai), care a adus o perspectivă nouă în metodele insularilor. Ca şi alţi danezi, şi ei sunt îmbrăcaţi cu cardiganuri şi au pantaloni strîmţi, iar singurul lucru care mă deranjează este că simt o aspiraţie către mainstream. Le-ar plăcea un Brit Award, miroase de la o poştă. Brian Eno şi Coldplay ar fi trebuit să scoata un album ca acesta (NME). Apoi, muzica este elaborată, piesele sunt discrepante şi au pariat pe faptul că vom fi mulţumiţi cel puţin cu faptul că au încercat. Dacă le asculti de mai multe ori, îţi vei da seama că unele piese le-au şi ieşit: Alike, Scandinavian Love, Mirror Mirror sau Natural Tune.
Asculta mai multe audio Muzica
Băieţii ăştia sună prea mult a Coldplay, dar au înţeles bine armonia instrumentelor vintage.
Nu ies neapărat în evidenţă cu ceva. Efterklang este una dintre acele trupe care doar merită menţionate. Precedentul lor album, Parades, a avut ceva noutate, dar Magic Chairs este o experienţă strict audio şi nu una literară. Drept dovadă, danezii au lucrat la mixarea albumului cu Gareth Jones (Depeche Mode, Mogwai), care a adus o perspectivă nouă în metodele insularilor. Ca şi alţi danezi, şi ei sunt îmbrăcaţi cu cardiganuri şi au pantaloni strîmţi, iar singurul lucru care mă deranjează este că simt o aspiraţie către mainstream. Le-ar plăcea un Brit Award, miroase de la o poştă. Brian Eno şi Coldplay ar fi trebuit să scoata un album ca acesta (NME). Apoi, muzica este elaborată, piesele sunt
