Premiera mondială a Daciei Duster re­pre­zintă o re­voluţie în seg­mentul SUV-u­ri­lor care va conduce la de­mocratizarea unui au­tomo­bil destinat –până acum – oa­me­nilor cu un portofel ceva mai bine garnisit.

Este probabil cea mai spec­taculoasă premieră pe care ne-a oferit-o Dacia în istoria sa. Duster chiar es­te un automobil de teren com­pact şi nu doar o maşină ca­re pretinde. O comparaţie cu o concurenţă mult mai ga­lonată precum Nissan Qashqai, Toyota RAV 4 sau Hyundai ix 35 ne-o dez­vă­luie ca fiind cea mai uşoară, având cel mai bun unghi de atac şi cea mai bună de­ga­jare la trecerea peste hâr­toa­pe. Are cea mai mare gar­dă la sol, dar şi cel mai în­că­pător portbagaj. Deşi nu am condus-o, putem bănui că şi aici lucrurile sunt în re­gu­lă - în fond preia multe de la Nissan.

Sigur că preţul re­pre­zin­tă adevărata revoluţie. Es­te pentru prima dată când un SUV cu asemenea performanţe vine la un preţ care nu putea fi imaginat îna­inte. Duster nu are nici o concurenţă. Dacia a înţeles că preţul este in­gre­dientul fundamental pen­tru a răsturna valorile unui segment atât de con­servator. Look-ul lui Duster es­te extrem de interesant, iar detaliile de design chiar sunt bine conturate. Există voci care consideră că de­sign­erii Renault au mers cam departe cu noul limbaj Dacia inaugurat de Duster. Da­că ne uităm la prima ver­si­une Logan, probabil că au drep­tate. Dar asta este de bine!

Criticii vor spune că la in­te­rior nu avem o calitate pre­mium sau că nu va ob­ţi­ne 5 stele Euro NCAP.

Dacă s-ar fi întâmplat asta, preţul ma­şinii era pre­mium. Dacia nu este un brand premium, ci unul po­pular. Iar Duster este o Dacie - adică o IKEA a au­to­mo­bilului - modernă ce ofe­ră o mare libertate de miş­care oriunde ai locui, în mij­locul Bucureştiului - un­de ai şanse să gă­seşti destule dru­muri desfundate - sau într-un sat uitat de lume. Într-