De felul meu sint tacut in redactie. Nu m-am bagat in nici o decizie importanta. Sint martor, nu actant. Incasez, nu lovesc. Asta mi-e crucea. Citeva lucruri pot preciza acum, insa despre Cenzura, Bani, Vintu si stil.
Nu mi-e rusine ca am luat bani. Si-n continuare ii bag in ma-sa pe aia care ma injura pentru asta.
Nu cred ca spiritul Catavencu este la noi sau la cei plecati. Cred ca de spiritul Catavencu ne-am contaminat cu totii. Cred ca plecarea insasi e buna pentru ambele tabere. Plecarea e-n spiritul Catavencu. Tradatorii ne-au dat o lectie plecind ieri, ne-au amintit ca asta-i spiritul si ca aiurea in tramvai l-am neglijat atita timp. Noi le-am predat lectia asta de cel putin 15 de ani de cind ucenicesc. Lectie de stil, de viata, de neuitat. E in vinele lor. E in lacrima lor barbateasca, in degetele cu care scriu, in smecheria pe care-o afiseaza acum, in prostiile trendy pe care le debiteaza pentru marketing si publicitate . Ultimele trei chestii sint locuri comune, nu le-au invatat de la noi. Asa ca, plecind, nu pot sa sara peste umbra lor, umbra pe care noi, batrinii, le-am dat-o, le-am pus-o pe trotuar. Iar daca o fac, o fac fara stralucire.
Este evident ca banii de la Vintu au molesit seniorii. A fost o moleseala lunga de oameni ce 15 ani au trait intr-o revolutie si boemie. Ce stateau zile-n sir si nopti in sir impreuna pentru a face ziarul. Nu s-au gindit zdravan la familii, la copii, la o casa, la calatorii, la o burta de om ajuns.
Eu personal am incasat, am facut ceva imobiliare si am umblat prin lume. Era incredibil. Afacerile mergeau putin. Iar calator eram timid ca iepurele. Nu fusesem decit de doua ori in lume, in zece ani de zile, cu granitele deschise.
Banii, banii! Erau banii pe care-i meritam. Era o afacere. Am vindut-am cumparat.
Ni s-a molesit pixul, dar ani de zile fusesem pe baricade. Eram insi la treizeci
