Cartierul ţiganilor din Buzescu e pustiu. Castelanii sunt plecaţi prin lume, la produs. Fac "învârteli", adică se descurcă. Ce înseamnă asta pentru bugetul ţării în care trăiesc? Nula. Zero. Canci, adică. Câteva palate au în uşă un anunţ: "Casă de vânzare". Nici un preţ, nici un număr de telefon. E pus la sanchi. Nu pentru perceptorii veniţi să încaseze taxe, nici pentru executori, ci pentru cămătarii croiţi să-şi încaseze datoriile.
Sică, cel care ne duce pe aleea palatelor ţigăneşti din Buzescu, e expertul pe problemele romilor din Primăria locală. Călăuză a tuturor jurnaliştilor care au venit să vadă pagodele, Sică n-are azi nici o tragere de inimă. Primarul l-a chemat din mijlocul unei negocieri de reeşalonare a datoriilor cu banca. E ţigan romanizat, are palton din stofă, o pălăriuţă din piele pe cap şi se spală cu Ariel şi Dove, aşa cum avea să ne mărturisească mai apoi. E "rara avis", unul dintre cei trei ţigani cu carte de muncă din Buzescu. Mai e un minoritar care-i naş de tren, o ţigancă cu 10 clase care a plecat în Germania, s-a măritat cu un sirian şi-apoi a născut o şaormărie în comună şi Sică.
Trage de timp pe strada dintre palate, spunând că proprietarii sunt plecaţi prin ţară ("Galaţi, Constanţa, Brăila, cu afaceri sau ce-or mai avea ei", vorba primarului), iar acasă au rămas doar "handicapaţii şi bătrânii bolnavi". Ca la război. Tata lu' Biriţă e din categoria enunţată de Sică (pe Biriţă ăl mic îl cunoscusem în biroul primarului, unde băiatul cu 10 clase intrase, ca unul de-al casei, să întrebe de fax, că avea oareşce probleme cu înmatricularea unui Nissan). Biriţă cel bătrân are toată dantura îmbrăcată în aur, ghiulurile aferente pe degete şi-un optimism molipsitor. "Ce criză? Ce-i aia criză? Cine s-a descurcat se descurcă ş-acum!" Ne vorbeşte despre mahmudelele moştenite de la tatăl lui, din care are să pună dantura la încă
