Una dintre iluziile copilariei mele, care a fost spulberata la maturitate, e aceea ca traiesc intr-o tara frumoasa si bogata. Iluzia asta mi-a fost sapata temeinic in constiinta de propaganda nationalista a guvernului comunist al anilor ‘60 si pana la varsta adulta nimeni nu a incercat sa mi-o scoata din cap. Incet, incet, insa, am inceput sa-mi dau seama ca imaginea mea despre propria mea tara e falsa. Tara mea nu e mai frumoasa ca altele si, mai ales, nu e deloc mai bogata decat ele, scrie Adrian Stanciu pe blogul sau.
Sigur ca nu suntem napastuiti, dar nu suntem nici din cale afara de daruiti. Oricine a explorat insulele Greciei, vaile Alpilor, plajele nesfarsite ale Atlanticului, fiordurile Norvegiei, castelele Frantei, asta ca sa amintim numai tari din apropierea noastra, stie ca Romania nu e cu siguranta o tara daruita.
Ce ne scapa insa, atat celor ale caror iluzii copilaresti despre bogatia naturala si frumusetea Romaniei au fost spulberate cat si celor care mai credem inca in ele, este ca avem o bogatie naturala incontestabila si ar fi bine sa facem ceva cu ea pana nu se duce si asta naibii. Avem creier.
Citeste continuarea si comenteaza pe blogul lui Adrian Stanciu. Una dintre iluziile copilariei mele, care a fost spulberata la maturitate, e aceea ca traiesc intr-o tara frumoasa si bogata. Iluzia asta mi-a fost sapata temeinic in constiinta de propaganda nationalista a guvernului comunist al anilor ‘60 si pana la varsta adulta nimeni nu a incercat sa mi-o scoata din cap. Incet, incet, insa, am inceput sa-mi dau seama ca imaginea mea despre propria mea tara e falsa. Tara mea nu e mai frumoasa ca altele si, mai ales, nu e deloc mai bogata decat ele, scrie Adrian Stanciu pe blogul sau.
Sigur ca nu suntem napastuiti, dar nu suntem nici din cale afara de daruiti. Oricine a explorat insulele Greciei, vaile Alpilor, plaje
