Înconjuraţi de mizerie, sărăcie şi câini maidanezi, familia Petre trăieşte cu grija zilei de mâine. Pentru că nu au un loc de muncă şi pentru că viaţa i-a pus de multe ori la încercare, Irina şi Ionuţ îşi cresc cei doi copii într-o cameră în care plouă şi nu intră lumina zilei.

Cu aparatul de fotografiat în mână am plecat în vizită la familia Petre din Târgovişte. Am vrut să le aflu povestea de viaţă, o poveste tristă ce-i drept. Într-un cartier rău famat din oraş, Prepeleac, într-o zonă în care domneşte sărăcia, am fost întâmpinată de o femeie cu ochi blânzi, un chip luminat de un zâmbet sincer şi primitor. Era Irina Botiş, o femeie de 30 de ani ce purta pe braţe un micuţ. M-a invitat în umila ei casă, cerându-şi scuze...nu ştiu pentru ce. Poate că îşi cerea scuze pentru că nu are covoare şi condiţii aşa cum avem mulţi dintre noi. Într-adevăr, nu avea covoare şi nici parchet. Când am intrat în casă am observat că încă mai calc pe pământ, iar lumina intra doar pe o fereastră, cât palma. În camera sărăcăcioasă dar curată, i-am cunoscut în scurt timp şi cele mai dragi fiinţe din viaţa ei, fetiţa Andreea de 10 ani, soţul Ionuţ şi băieţelul Iulian, de numai un an şi două luni. Irina, puţin ruşinată, a început să-mi povestească trecutul ei dureros şi prezentul trist. S-a căsătorit în urmă cu nouă ani cu un bărbat care avea să-i aducă numai bătăi şi vorbe urâte, dar şi trei copii frumoşi, o fată şi doi băieţi. După şapte ani de chin şi sărăcie şi-a luat copiii şi a fugit la o mătuşă, hotărâtă să înceapă o viaţă nouă.

Sărăcia i-a urmărit în viaţă

La scurt timp, Irina l-a cunoscut pe Ionuţ şi împreună au format o familie armonioasă, bazată pe respect şi pe dragoste, o familie foarte săracă. Împreună şi-au construit propria casuţă. Au reuşit să cumpere cu 1.000 de lei, în cartierul Prepeleac, o bucată de pământ pe care erau ridicaţi patru pereţi cu un a