Tânărul are centura neagră la aikijutsu şi de mai bine de un an este antrenor de Tae Bo la Clubul Sportiv Elle’s din centrul Capitalei.

George este un mare admirator al culturii japoneze şi implicit al artelor marţiale. El a început să practice aikijutzu încă din liceu, la îndemnul unui coleg.

„Într-o zi, un prieten de-al meu mi-a spus că se ţin cursuri de karate într-o sală de sport din incinta unei şcoli. N-am putut să dorm toată noaptea cu gândul că a doua zi voi începe să mă antrenez. Mi-am imaginat tot felul de metode de antrenament, oricum mă aşteptam să fie foarte greu“, povesteşte antrenorul despre debutul său.

Zece ani de iniţiere

După ce a practicat doar aikijutsu timp de patru ani la clubul Rapid, George a început să ia şi lecţii de kyokushinkai, un alt stil de arte marţiale, iar după alţi doi ani, în 1996, a început să înveţe şi primele reguli din kikboxing.

„Din 1999 m-am concentrat doar pe boxul thailandez şi pe aikijutsu, stilul care mi-a format personalitatea“, explică sportivul. El mai spune că abia după zece ani de practică a început să înţeleagă semnificaţia artelor marţiale şi sensul celebrei zicale lansată de Gichin Funakoshi, întemeietorul karate-ului modern, conform căreia un luptător devine karateka după nouă ani de antrenament, pâna atunci nefiind decât „o păpuşă, un visător“.

De la karate la aerobic

În urmă cu câţiva ani a început să practice şi această combinaţie de box thailandez cu aerobic, denumtă Tae Bo, iar de aproape doi ani a început să îi înveţe şi pe alţii. Luptătorul spune că pentru a practica Tae Bo sunt necesare cunoştinţe în domeniul artelor marţiale.

„Este un extras din kikboxing, dar se lucrează în regim de aerobic, fără contact. În prima lună de antrenamente corpul se trezeşte la viaţă, abia din a doua lună încep să apară şi rezultatele“, explică George. În prezent, el pre