”A-nceput de ieri să cadă, câte un primar pe stradă”. Aceasta e poezia începutului de an 2010. Lui Mircia Gutău (Râmnicu-Vâlcea, PD-L), Antonie Solomon (Craiova, PD-L) și Dumitru Sechelariu (ex-Bacău, PSD) le-a fost trecut pe sub nas, parfumul discret al patului din celulă.
La coadă așteaptă, cu dosare în faza de cercetare, Radu Mazăre (Constanța, PSD), Gheorghe Nichita (Iași, PSD), Tudor Pendiuc (Pitești, PSD) și Gheorghe Falcă (Arad, PD-L). Departe de mine gândul de a le plânge de milă mai sus-numiților. Dar nici nu mă extaziez până n-oi vedea decizile definitive ale instanțelor de judecată și toată această cohortă de primari devenind vedete într-un videoclip de luptă împotriva violenței asupra copiilor. De genul celui de mai jos.
Deocamdată filmul ”Primarii pe ulița DNA” nu-l văd a fi altceva decât maxim un demo. Un exercițiu de imagine menit să distragă atenția de la hoțiile aflate în derulare. Majoritatea acuzațiilor au deja un deget mare de praf adunat deasupra dosarelor. Iar banii au fost de ceva vreme livrați, păpați și… emanați, mai mult sau mai puțin mirositor.
Problema reală a primarilor în discuție nu este, însă, faptul că ar fi băgat mâna până dincolo de humerus în boceaua publică, ci că, la ora actuală, boceaua e goală. Marile primării au reușit să-și epuizeze mai toate terenurile, mai toate fabricile de pe întinsul lor au ajuns fie la fier vechi, fie în portofoliul de partid, mai toate contractele de salubrizare sunt încheiate deja pe ani buni de acum înainte, biscuiții pe post de dale și hintele și toboganurile de plastic au fost amplasate mai peste tot. Iar imobiliarele stagnează. Iar când își vor reveni vor mai trece ani buni până vor fi finalizate proiectele deja avizate și aprobate. Iar din niște plombe aruncate de ochii lumii pe străzile mai luminate nu poate trăi burta cea mare a partidelor.
Aaa… nu vă faceți iluzi
