Acesta este unul dintre cele mai triste articole pe care le-am scris până acum. Pentru că vine în urma unei dezamăgiri profunde, a unui gust extrem de amar lăsat de unul dintre articolele publicate în urmă cu câteva ore pe VoxPublica. ”Cum să obții bani înjurând Proiectul de la Roșia Montană” se cheamă articolul și este semnat de Ioan T. Morar. Pentru a înțelege mai bine această amărăciune e necesară o scurtă întoarcere în timp.
Lui Ioan T. Morar îi sunt dator. În 1994, student în anul II fiind, am debutat în presa centrală în urma unor scrisori trimise redacțiilor. Una la ”Fotbal Plus”, publicată, și una la ”Academia Cațavencu”. Cea din urmă nu a fost publicată, dar I.T. Morar mi-a răspuns explicându-mi că deși el a susținut textul, nu a reușit să-și convingă și colegii. Cu toate acestea, eram avertizat că am intrat ”în rețea”. Ce însemna acest lucru am înțeles o lună mai târziu, când am primit o invitație pentru a participa, la Hotel ”Aro” din Brașov, la conferința de constituire a Agenției Naționale de Monitorizare a Presei a ”Academiei Cațavencu”. A fost o șansă extraordinară ca, la doar 20 de ani, să înțeleg mecanismele manipulării și modul în care funcționează presa. Lucruri pe care, la acea vreme, nu prea aveai la ce școală să le înveți. Cum ar veni, am pornit la drum vaccinat, având la îndemână un instrument de evaluare al mesajelor transmise prin mass-media și al gradului lor de contaminare (intenționată sau cauzată de ignoranță). Tot atunci s-a născut și interesul meu pentru prelucrarea inconștientă de informație determinată de articolele jurnalistice. Coordonatorii conferinței de la Brașov au fost Ioan T. Morar și Mircea Toma.
De când scriem pe aceeași platformă, punctele mele de vedere au fost, nu de puține ori, diferite de cele ale lui Ioan T. Morar. Uneori radical diferite. Nu am considerat niciodată că acest lucru ar fi un capăt de lume.
