Cutremurul din 1977 a fost unul dintre cele mai puternice, care a avut efecte devastatoare atât asupra populaţiei, cât şi a locuinţelor. Chiar dacă de atunci au trecut 33 de ani, buzoienii încă îşi mai amintesc acele momente de groază pe care le-au trăit în seara de 4 martie 1977.

„Eram în clasa a patra atunci. În acea seară mă uitam la televizor la filmul „Dulce şi amar" împreună cu mama mea. Dintr-odată s-a auzit un zgomot făcut de lustră şi de obiectele din vitrină, am simţit o mişcare lentă, apoi din ce în ce mai tare de nu puteai nici să stai în pat. S- au întrerupt emisia la televizor şi lumina şi apoi am început să căutăm ieşirea, iar mama a zis că trebuie să ne aşezăm sub tocul uşii. Nu ştiam ce se întâmplă şi mama s-a uitat pe geamul de la bucătărie şi mi-a zis că luna este ca o minge de foc. Pe scară erau mai mulţi vecini disperaţi. Între timp tatăl meu a venit de la prieten şi ne-am urcat în maşină şi am plecat la bunica mea în cartierul Mihai Viteazul, care avea casă. Acolo ne-am petrecut noaptea, însă nu nu îmi mai amintesc dacă am dormit sau despre ce am vorbit", îşi aminteşte Nicoleta Stan, o buzoiancă de 42 de ani.

Cutremurul din 1977 a afectat şi clădiri din Buzău şi chiar a curmat vieţi omeneşti. „Aunci s-a dărâmat cinema Moldavia, care era în zona băncilor şi câteva locuinţe. Pe strada Cuza Vodă s-a prăbuşit Şcoala Sanitară şi au fost avariate toate clădirile din Piaţa Dacia. Din câte îmi amintesc, atunci au murit 18 persoane", ne-a declarat Marius Constantinescu, istoric.

Chiar dacă de atunci au trecut 33 de ani, lucrurile nu s-au schimbat fosrte mult, iar eventualele victime ar putea fi scoase de sub dărâmături tot cu ajutorul câinilor, în condiţiile în care există nişte aparate care ar putea detecta eventualii supravieţutori. Numai că aparatele nu pot fi achiziţionate pentru toate judeţele din cauza costurilor prea mari.