- Editorial - nr. 494 / 4 Martie, 2010 Dupa alegerile prezidentiale din decembrie anul trecut, cand partidele s-au luptat la baioneta pentru a-si impune propriul candidat sau candidatul sustinut, dupa trecerea ragazului de lingere a ranilor pentru cei invinsi, a inceput sezonul congreselor. Cuvantul pare destul de pretentios pentru acest gen de intruniri data fiind diferenta calitativa intre ceea ce inseamna cu adevarat un congres si ceea ce reusesc sa faca protagonistii acestor partide. Pentru ca scopul lor nu este nici doctrinar si nici programatic, adica profund si serios, ci mai mult justitiar, care sa se termine cu mazilirea echipei care a dus la esec si inlocuirea ei cu una mai "performanta", care, in cele din urma, si peste cativa ani, va avea aceeasi soarta trista. Pentru ca in afara schimbarii destinatarilor inaltelor fotolii de partid nu se va modifica nimic in forma de manifestare a gruparilor respective, pe care noi obisnuim sa le numim partide, dar in realitate nu sunt decat niste gasti mai mari sau mai mici, mai primitive sau mai evoluate, specializate in furtul legalizat al puterii, unii de la altii, actiune de pe urma carora se pot alege cu avantaje atat de mari incat nu mai e necesar sa faca nimic altceva pentru a se imbogatii si a duce o viata de huzur. O indeletnicire plina de riscul opozitiei, dar care merita incercata, pentru ca Romania si poporul roman o accepta si o tolereaza cu stoicism. Argumentul cel mai plauzibil in acest sens l-am avut la indemana prin Congresul extraordinar al PSD, cel mai dezlanat partid din Romania, o adevarata pepiniera pentru celelalte partide, care a dat un spectacol grotesc la scena deschisa, aratand lumii cam cum stau lucrurile in acest segment al vietii romanesti care este politica. De fapt, toata cazna lor de o zi si o noapte a fost polarizata in jurul ideii de schimbare a liderului, ceea ce s-a si reusit, sper