Din nevoia de a li se recunoaşte meritele, femeile şi-au unit forţele şi au militat pentru drepturile lor.
Încă de pe vremea în care zeii din Olimp hotărau soarta grecilor, se organiza anual un festival închinat zeiţei care a dat naştere tuturor zeilor, Rhea.
Mai târziu, în Anglia secolului al XVI-lea, a patra sâmbătă după Paşte era cunoscută sub denumirea de „Sâmbăta mamelor", în care toate femeile sărbătoreau alături de familie şi făceau pregătiri speciale şi surprize pentru copiii lor.
Odată cu răspândirea creştinismului, sărbătoarea s-a extins şi în ţări ca Italia, Belgia, Australia sau SUA, iar ceea ce iniţial se aniversa ca zi a mamei, a devenit ziua în care era venerată Maria, mama lui Iisus Hristos.
Evenimentul avea menirea de a aminti celor care au uitat că au o mamă, că pot să-şi ia revanşa şi să aducă mulţumirea cuvenită celor care le-au dat viaţă. Pentru prima dată s-a vorbit despre o zi a femeii, indiferent de statutul său social, în timpul unui congres al socialiştilor din SUA.
În contextul în care feministele cereau drepturi egale cu bărbaţii, peste 100 de femei au participat la congresul în care s-a hotărât ca ziua femeii să fie sărbătorită în ultima duminică a lunii februarie.
În 1911, femeile din Germania au stabilit 19 martie ca fiind Ziua Internaţională a Femeii. Această dată fusese propusă încă din 1848, de regele Prusiei, care a vorbit pentru prima dată despre dreptul la vot al femeilor. După Primul Război Mondial, rusoaicele care îşi pierduseră soţii pe front au organizat un miting în care cereau hrană şi pace.
Această adunare a avut loc în ultima duminică a lunii februarie din Calendarul Iulian. Odată cu trecerea acestei date în Calendarul Gregorian, ziua mitingului a devenit 8 martie. În 1977, Adunarea Naţiunilor Unite a consfinţit 8 martie ca Ziua Femeii şi a Păcii.
