Dezastru. Cutremurul a transformat blocul Scala de pe Bulevardul Magheru intr-un morman de moloz 4 martie, 1977, orele 21.22, Centrul Istoric al Capitalei inca forfotea de oameni. Un zgomot venit parca din infern anunta o tragedie. Cladirile au inceput sa se clatine precum copacii in furtuna, iar oamenii pe strada parca erau bucati de lego aruncate de colo-colo de o mana furioasa. Elena Danciu avea 35 de ani in 1977. Si astazi, dupa 33 de ani, ii este greu sa povesteasca prin ce a trecut. Seismul a surprins-o pe Strada Lipscani, a fost prinsa sub daramaturi, iar mai bine de doua ore s-a luptat sa iasa de sub resturile unui imobil. "Ma uitam in jur si vedeam numai praf si oameni raniti. Cladirile se prabuseau precum casele din bete de chibrit. Era haos peste tot, am vazut cum blocul in care locuia Toma Caragiu pur si simplu s-a sfaramat. Am ajuns la spital cu fracturi multiple, nu pot sa va zic cati oameni erau acolo, nu aveai loc sa arunci un ac", isi aminteste Elena. "Am alergat cu baiatul meu in brate. Nu stiam unde sa ma duc, eram langa blocul Casata, care s-a prabusit in fata noastra. Pe strada erau numai oameni plini de praf, haos si tipete. Orasul arata mai rau ca dupa bombardament", ne-a povestit, emotionat, si sotul Elenei Danciu, Alexandru.
Marturiile supravietuito-rilor cutremurului din 1977 sunt trase la indigo, istorii parca desprinse dintr-un film de groaza. "Eram in apartamentul meu, care avea vedere la blocul in care locuia Toma Caragiu. In numai 55 de secunde, blocul de peste 10 etaje s-a facut un morman de moloz. Am iesit ingrozit afara, incercand sa caut raniti. Degeaba. Din tot blocul doar doua apartamente mai erau intregi", isi aduce aminte Silviu Laurentiu.
Artistii disparuti
Elena si Alexandru Danciu: "Tot orasul era distrus, cladiri prabusite, oameni raniti si un nor de praf acopereau ruinele. Re-constructia orasului a durat a
