- Cultural - nr. 494 / 4 Martie, 2010 Stim prea bine ca nu exista o singura lectura a unei opere, a unui autor. Citim creatia unui scriitor nu o singura data, ci de mai multe ori, intr-o succesiune de lecturi ce ne ofera, pana la urma, daca nu certitudinea, macar impresia intregului operei, alcatuita din carti pe care le asimilam la un moment dat. Pe de alta parte, intre lecturile pe care le efectuam, exista o corespondenta stransa, exista inrudiri, filiatii, congruente care contamineaza textele, cartile de afectivitatea celui care citeste. Cartile citite ieri ne influenteaza modul de lectura al cartilor pe care le citim astazi si al celor pe care le vom citi maine. Succesivitatea e legea absoluta a lecturii. Citim, deci existam, am putea parafraza axioma carteziana, existam ca oameni de cultura, intr-un orizont al cartilor si al lecturilor, inevitabil succesive. Lectura critica nu e, s-a spus deja, nimic altceva decat o lectura profesionista, autorizata de o anumita experienta anterioara, de un sistem de criterii si norme estetice asimilate cu naturalete de criticul literar. In acelasi timp, se poate spune, fara nicio indoiala, ca orice critic care se respecta si isi respecta conditia trebuie sa dispuna, fie si subtextual, de o platforma teoretica, de un fundament conceptual si de un sistem de lectura fara de care demersul sau risca sa fie subred, precar ca alcatuire, deficitar ca forma, iar judecata de valoare, ori nula si neavenita, ori discutabila. IULIAN BOLDEA - Cultural - nr. 494 / 4 Martie, 2010 Stim prea bine ca nu exista o singura lectura a unei opere, a unui autor. Citim creatia unui scriitor nu o singura data, ci de mai multe ori, intr-o succesiune de lecturi ce ne ofera, pana la urma, daca nu certitudinea, macar impresia intregului operei, alcatuita din carti pe care le asimilam la un moment dat. Pe de alta parte, intre lecturile pe care le efectuam, e