Si se leapada repede de oameni. La fel de repede, pe cat si este in stare sa planga langa si peste “cadavrele” lor. Am auzit multa lume spunand ca Basescu nu are mama, nu are tata, in ceea ce ii priveste pe cei din jurul sau. Ca se foloseste de oameni si apoi ii scuipa printre dinti ca pe o coaja de samanta.

Unii ar jura ca Basescu ar fi in stare sa isi priveasca rece si cel mai bun prieten, pe care oricum nu il are, cum este calcat in picioare. Ba, daca ar fi nevoie, ar da si o mana de ajutor. Acelasi lucru il stia si Mircea Dinescu. El si-a adus aminte acum ce i-ar fi spus lui Solomon, dupa ce a fost dat jos de pe scena la Cetate din fata lui Basescu, dupa ce nu fusese lasat sa ia cuvantul de acelasi primar al Craiovei. Dinescu catre Solomon: “Antonie, ai s-o patesti! Basescu e asiatic. Ii vrea pe toti, in patru labe, in jurul lui. Se leapada repede de oameni.” Da-i Doamne, romanului mintea de pe urma.

Acelasi lucru insa nu l-au stiut la vremea lor nici Sorin Rosca Stanescu, nici acelasi Mircea Dinescu, nici Petre Roman, nici multi altii. Toti au sfarsit in lacrimi, mai adevarate si mai dureroase decat cele pe care Basescu le-a varsat de-a lungul timpului peste umarul unuia sau altuia pe care ii termina si ii lasa in urma sau decat lacrimile varsate pe scene electorale, in fata celor pe care trebuia sa ii convinga sa ii dea votul peste cateva zile.

Usurinta cu care Basescu isi varsa lacrimile este strans legata de usurinta cu care este in stare sa se debaraseze de cei din jurul sau. Acest relativ paradox explica destul de bine natura histrionica a lui Traian Basescu. Uneori Basescu pare a fi un cyborg complex care are si dotarea optionala de a-si umezi ochii la comanda, taman atunci cand este mai mare nevoie la impresia artistica de emotie. Bineinteles, nu o face fals, dar ele pornesc totusi la comanda, potrivit unei regii atent studiate.

I