De azi “Alice în ţara minunilor” al lui Tim Burton rulează şi la Bucureşti. Cartea lui Lewis Carroll (care a fost pe lângă prozator şi matematician, fotograf, cleric şi rugby-ist de foarte bun nivel, nu pot să nu-l invidiez pentru toate chestiile astea) a fost una dintre cele mai frumoase cărţi ale copilăriei mele. Am recitit-o de câteva ori şi de fiecare dată am mai descoperit ceva ce îmi scăpase anterior, ceva la care nu mă mai gândisem înainte.

Citind interviul cu Johnny Depp despre rolul lui, cel al pălărierului în filmul lui Tim Burton aflu că personajul lui, pălărierul nebun, se bazează pe expresia veche de la începutul secolului al XIX-lea – “mad as a hatter” adică “nebun ca un pălărier”, expresie care avea legătură cu asocierea dintre creatorii de pălării şi nebunie.

Pe vremea respectivă pălăriile din pâslă erau la mare modă în Europa şi procesul chimic prin care blănurile ieftine erau transformate în pâslă utiliza mercur. Contactul îndelungat cu mercurul afectează în mod negativ creierul. Cum pălărierii lucrau în spaţii prost ventilate şi inhalau vaporii de mercur zile de-a rândul, mulţi dintre ei cădeau victime maladiilor neuro-psihice. Până în ziua de astăzi, simptomele otrăvirii cu mercur care includ tremurături, căderea dinţilor, lipsă de coordonare, vorbire neclară, pierderea memoriei şi depresie sunt cunoscute sub numele de „mad hatter syndrome” (sindromul pălărierului nebun). (BBC)

Cred că atât Johnny Depp cât şi Tim Burton mi-au devenit dragi cu acelaşi film – “Edward, mâini de foarfecă”, film care

m-a făcut să plâng în hohote

Tim Burton mă fascinează mai ales cu animaţiile lui negre cum este şi “The nightmare before Christmas”

Am mai văzut animaţiile : “9″, “Vincent”, “The little girl who wa forgotten”, “Corpse Bride”, “James and the giant peach” şi filmele: “Beetlejuice”, “Batman”, “Batman se întoarce”, “Planeta