Filofteia Cârstea se roagă în genunchi, urmărind slujba la televizor. Este cea mai vârstică dintre argeşeni. Ea a împlinit, pe 2 martie, venerabilă vârstă de un secol. Necazurile prin care a trecut au obosit-o, dar credinţa în Dumnezeu a rămas.

A crescut o fiică, patru nepoţi şi are opt strănepoţi, toţi cuminţi şi muncitori. Practic, pentru ei a trăit, pentru a-i face mari şi a-i vedea la casele lor.

„Doamne, ce de ani!”

Acestea sunt cuvintele femeii care a împlinit un secol şi încă se ţine bine. Se minunează şi ea când se gândeşte cât a trăit şi mai ales prin câte a trecut. Din când în când îşi mai aminteşte câţi oameni apropiaţi a pierdut şi câtă durere a îndurat, atât de multă încât te mirii cum a încăput într-un trup mic şi aparent firav al unei femei de 100 de ani. „Am rămas orfană de la nouă ani şi când eram gravidă cu fata mea, cu Maria, mi-a murit şi soţul. Doamne, cât am tras în viaţă!”, spune Filofteia, foarte lucidă în ciuda vârstei sale înaintate. Şi unul dintre nepoţi i-a murit în urmă cu doi ani şi, de atunci, femeia s-a mutat la una dintre surorile acestuia. Acum, fiica ei, Maria, în vârstă de 76 de ani, este şi ea bolnavă. De patru ani este paralizată şi mama ei îşi priveşte fiica suferind mai mult decât ea. De ele două se îngrijeşte nepoata Filofteiei, împreună cu celelalte două nepoate ale femeii, care mai vin din când în când şi au grijă de ea.

La 100 de ani, se trezeşte la ora şapte

Filofteia Cârstea este încă plină de viaţă. Ar munci şi acum, dar nu mai vede atât de bine şi îi pare rău că nu mai poate alerga toată ziua. „Mă sprijin într-un băţ, că am un şold scrântit demult şi mă doare câteodată. Sunt bătrână, dar mâinele tot ar face mereu câte ceva.”, spune femeia. „Acum în toamnă, ea a curăţat tot porumbul, i l-am pus în faţă şi ea l-a făcut pe tot. Să o ţină Dumnezeu pe picoare câte zile o avea”, spune ne