Deşi extracţia de cupru la Moldomin din Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin, a fost întreruptă în 2006, când mina a şi fost închisă, directorul general al acesteia are salariul cât al unui secretar de stat, iar directorul economic, un consilier şi contabilul primesc fiecare echivalentul a 90% din suma respectivă.

Dintre cei 6.000 de angajaţi, câţi avea mina când funcţiona, în prezent doar 38 mai lucrează. 20 de muncitori au fost păstraţi pentru ecologizarea unui iaz şi 18 sunt personal TESA, restul fiind trimişi acasă din lipsa banilor.

„După ‘90 a fost o politică greşită pe plan naţional, la nivelul mineritului. Dintr-o dorinţă populistă a guvernelor care s-au perindat nu s-a făcut un plan strategic de dezvoltare a mineritului. Majoritatea miniştrilor care au fost şi-au pus problema să nu închidă nici o capacitate şi au dat subvenţii foarte mari, însă banii au fost împărţiţi minelor care nu aveau perspective. Nimeni nu s-a gândit la minele care aveau rezerve mari şi nu a dorit să le retehnologizeze şi le aducă la zi, iar banii s-au împărţit la zeci de exploatări miniere, în loc să se axeze pe două-trei care, în 2006, când se termina cu subvenţia, să fie viabile şi să reziste. În 2006, am închis pentru că nu mai puteam rezista, nu am mai putut schimba piesele, nu am mai avut bani, nu am mai avut ce să facem. S-a încercat o privatizare, dar nu a mers. De Moldomin au fost interesate foarte multe firme, dar toţi voiau să cumpere, pentru că nimănui nu-i convine să investească în ceva care nu este al lui. În perioada 2006-2010 s-a trecut la conservare şi la închidere. Noi nu putem să facem nimic pentru că avem în spate o datorie foarte mare. Până acum am reuşit să plătim salariile celor care au rămas, dar nu ştiu ce vom face de acum încolo, pentru că nu mai avem nici o rezervă de bani“, a declarat directorul unităţii Moldomin, Iacob Chişărău.

Din 200