„Occidentul poate lucra cu acest om“ Geopolitica Matrioşcăi (Editura Curtea Veche) este o carte profundă, cu documentaţie exhaustivă, o carte de istorie contemporană, cu toate capcanele pe care le prezintă un asemenea demers, ştiut fiind că, fără distanţare suficientă în timp, există riscul alunecării spre jurnalistică. Ceea ce reuşeşte Adrian Cioroianu este dificilul echilibru între ştiinţă şi sinteză plastică a observaţiilor, echilibru obţinut prin accentul care cade mai mult pe expozeu decît pe comentariu. Adrian Cioroianu , Geopolitica Matrioşcăi. Rusia postsovietică în noua ordine mondială, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2009, 390 p. Tema este „dimensiunea estică a geopoliticii romîneşti“, cu „provocările care vin de acolo“, scrisă din perspectiva cuiva care crede că, fără „autoritarism, lucrurile nu par a merge în Rusia“. Punctul de pornire este definirea Războiului Rece: orice minus înregistrat de un adversar echivala cu un plus pentru celălalt. Un joc, în aparenţă, simplu; o lume, în aparenţă liniştită, trăind între graniţe bine fixate. Realitatea era, însă, mult mai complexă decît elementul – important, e drept – la care autorul face referire: cursa tehnologică, pierdută de U.R.S.S., cîştigată de S.U.A. şi Occident, decalaj prin prisma căruia istoricul descifrează măsurile luate de nou-venitul la putere Gorbaciov (1985), traduse prin iniţiativa acordului bilateral, vizînd „reducerea focoaselor nucleare cu rază medie de acţiune“, prima dată în istoria Războiului Rece; un succes, fiindcă se ajunge la semnarea acordului (1987). Gorbaciov îşi anunţă intenţia de dezarmare nucleară totală pînă la sfîrşitul secolului al XX-lea, dar Mitterrand şi Thatcher, veniţi în vizită la Moscova, se opun. Rezistenţă care ar fi trebuit să-l pună în gardă. Autorul nu ia în calcul jindul faţă de Vest, „fructul oprit“ al omului de pe stradă din Est, traiul lui în ipocrizi