Datele privitoare la maiorul baron Rudolf von Borroczyn sunt rare şi extrem de generale. Am căutat zadarnic locul naşterii sale ori informaţii genealogice.
Faptul m-a surprins, funcţia sa in Ţara Românească având o importanţă deosebită, deoarece statul român se "bucura" de mai puţine hărţi decât Noua Guinee. Proprietăţile intinse mai erau incă separate de puncte de reper, iar cele ţărăneşti de memorarea suprafeţei prin sfânta bătaie luată de urmaş la vârstă fragedă. Această situaţie - puţin spus jenantă - nu putea să fie indreptată decât prin măsurătorile precise ale unui cartograf de meserie. Venit impreună cu armatele ţariste după Pacea de la Adrianopole, cu scopul de a construi hărţi pentru cunoaşterea exactă a viitoarei gubernii de pe malurile Dunării, maiorul Borroczin nu şi-a putut indeplini decât sporadic misiunea. Boierimea, conştientă de intenţiile ruseşti, a reuşit, prin intrigi şi tot felul de complicaţii politice interne, să amâne sine die inceperea măsurătorilor la scara intregii ţări.
Semnalul aşteptat din partea lui Kiseleff, atras de boierimea locală intr-o cabală sentimentală, nu a fost dat niciodată. In aceste condiţii nu mai miră că baronul cartograf a rămas in istorie doar ca omul care a dăruit Bucureştilor o hartă completă, necesară ca aerul cadastrului Capitalei.
Este vorba de o mapă cu o sută de file, pe prima filă găsind următorul text: "Planul Bucureştiului ridicat şi nivelat din porunca dumnealui Marele Vornic al Departamentului Trebilor din Năuntru Barbu Ştirbei, după intocmirea Secţiei Inginereşti sub direcţia specială a Maiorului Baron Rudolf Artur Borozin, in zilele prea Inaltului Domn Stăpânitor Gheorghe Dimitrie Bibescu V.V. Anul 1846".
Acestei mape i-a urmat o hartă a centrului Capitalei şi una cu patru file a oraşului, intocmită in 1852. Hărţile lui Borroczyn au fost redesenate in 1915 de o echipă
