In toate tarile lumii, preocuparile privind problema educatiei si invatamantului sunt de mare actualitate, vizandu-se reforma scolii pentru a putea face fata mutatiilor spectaculoase din viata contemporana.

In Romania, "reforma" invatamantului se desfasoara de mai bine de 60 de ani, intr-o permanenta bajbaiala, fapt care a afectat profund nivelul de cultura generala si de specialitate a populatiei, cu efecte dramatice asupra calitatii generale a vietii.

Biserica din tara noastra a traversat cu greutati imense perioada cumplita a regimului comunist, dar a supravietuit. Dupa Revolutie, Biserica traieste o veritabila renastere, nelipsita insa de probleme si dificultati.

Dupa cum e firesc, se discuta mult despre situatia din scoala si din Biserica, se formuleaza observatii, critici si propuneri privind prezentul si viitorul lor. Recent, in presa au aparut opinii conform carora, in tara noastra se construiesc prea multe biserici, ceea ce ar reprezenta una din cauzele crizei scolii romanesti.

Propunem in cele ce urmeaza, o analiza succinta a situatiei din cele doua institutii fundamentale ale spiritului si spiritualitatii nationale precum si a relatiei dintre ele.

Scoala romaneasca – 62 de ani de "reforme" nefericite

Pana la "reforma" comunista din anul 1948, scoala romaneasca era una performanta, gratie marelui sau ctitor Spiru Haret. Diplomele romanesti erau recunoscute in Occident, iar universitatile si politehnicile noastre au format, in anii din prima parte a secolului trecut, mari personalitati stiintifice si culturale care, dupa cum se stie, s-au ilustrat pe plan mondial. Cadrele didactice de toate gradele erau adevarate personalitati culturale si spirituale.

Ceea ce nu reusise sa realizeze invatamantul romanesc din prima jumatate a secolului al XX-lea era eradicarea analfabetismului, realizata cu mult timp inainte de ta