Iata si o recenzie din Suplimentul de cultura despre o carte chiar buna care se citeste repede si cu folos. Incep sa cred ca cele mai mari opere literare produse de cultura romana trebuie cautate prin interviurile date din 90 incoace. Exagerez, ca asa sint io.
Cartea de interviuri a lui Ovidiu Şimonca, „Pot să vă mai enervez cu ceva?” reconfirmă legea nescrisă a scriitorului: nu există talent, geniu, măreţie, valoare literară dacă nu eşti un indiscret adevărat, un curios nebun şi, regula numărul unu, dacă nu ştii să întocmeşti o bîrfă ca lumea despre alt personaj din lumea literară sau despre tine însuţi. Da, domnilor şi doamnelor cititori, adevăraţii scriitori se auto-bîrfesc. Este poate singurul amănunt care îi desprinde de muritorii de rînd.
Ovidiu Şimonca aduce ceva nou în peisaj: face interviuri cu libido jurnalistic, se documentează, nu se lasă hipnotizat de interlocutor, pune întrebări care chiar sînt întrebări, nu noi encomioane. Are acea preocupare sfîntă care irită lumea culturală, dar care e atît de importantă pentru bieţii de noi, cititorii: vrea să scoată ceva de citit, nu acceptă narcisismul paroxistic, cea mai gravă boală a culturii şi a oamenilor care o fac. „Pot să vă mai enervez cu ceva” este o întrebare pe care Şimonca i-a adresat-o lui Gabriel Liiceanu şi care apoi, explică autorul în prefaţă, a fost dusă la rangul de frază-vedetă de nervii lui Andrei Pleşu care nu concepea că se pot face astfel de dialoguri cu personalităţi ale culturii. Pariul a fost cîştigat de Şimonca. Am citit cartea dintr-un foc, dar dintr-un motiv cu totul neaşteptat.
Nu m-au mai interesat deloc, dar deloc, iritările şi scandalizările megavedetelor intervievate – toate acele „ciupeli” mi-au părut îngheţate în trecutul foarte recent. Cele mai datate texte sînt tocmai acelea care au provocat scandal şi nelinişte. „Zona” Păltiniş pare încremenită în ţîfnă ş
