"Dacă ne ajută Dumnezeu, vom ieşi din criză în acest an", spunea zilele trecute Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Băncii Naţionale a României.
Într-un mod extrem de elegant, mâna dreaptă a lui Mugur Isărescu a recunoscut, de fapt, că situaţia nu-i deloc aşa roz cum vrea să ne-o descrie în cifre puterea şi că, în realitate, nu prea sunt speranţe ca actualul Guvern să găsească soluţii de atenuare a efectelor crizei. Cel puţin nu în următoarele luni. O singură şansă ar fi, "o intervenţie divină", pentru că, a explicat Vasilescu, "Guvernul este doar un factor, nicăieri în lume, pot să fie guvernele cele mai strălucite şi nu pot să facă mare lucru. Întotdeauna avem nevoie de noroc în viaţă şi de Dumnezeu".
Dacă aş fi auzit cuvintele acestea de la tanti Vetuţa, patroana chioşcului din colţul blocului, de unde îmi cumpăr ţigări în fiecare dimineaţă şi care mă pune la punct de fiecare dată cu toate problemele de care se lovesc ei, administratorii de SRL (m-a mirosit că-s ziaristă, ce să fac!), aş fi zis, "înţelept popor român". Dar aşa? Un ditamai oficialul să recunoască impotenţa celor care ne conduc şi, mai mult, că această impotenţă este aşa gravă încât redresarea ţării ţine aproape de miracolul divin!?
Domnilor, dar ce treabă are divinitatea cu nepăsarea, corupţia, birocraţia, incompetenţa, cu tupeul porcesc al politicienilor, cu salariile nesimţite, licitaţiile trucate, clientela nesătulă, cu traficul de influenţă, cu haosul legislativ şi aş putea continua până mâine înşirarea petelor negre de pe obrazul celor plătiţi din banii noştri special să rezolve asemenea probleme?!
Păi, pe tanti Vetuţa dacă aş întreba-o de ce ar avea nevoie ca să îi crească vânzările şi să nu mai pună adaos comercial de nu ştiu cât la sută, va garantez că ar şti. Un medic, un profesor, un constructor, un poliţist, un avocat, oricare dintre
