O farsă cu ecou internaţional

Farsa lui Ionuţ Foldea pe site-ul Times.ro a făcut înconjurul lumii. Dar nu ca gluma unui site specializat în a lua în derâdere o mulţime de lucruri, ci ca, după cum o considera ediţia spaniolă a canalului de televiziune Rusia today, „incredibilă, dar adevărată". E povestea aterizării unui batalion român în Tahiti, în loc de Haiti, însoţită de fotografii exotice şi de o pretinsă declaraţie a ministrului de resort, cum că insulele astea, lua-le-ar dracu!, au nume uşor de confundat. Numeroase ziare din Letonia, Ungaria, Rusia, Italia au publicat ştirea ca pe una serioasă. Deşi revista franceză „Le Courrier International"citează presa româneacă, aceea care a dezvăluit farsa, postul de televiziune Canal+, unul dintre cele mai urmărite din Franţa, cade în capcană, preluând doar începutul articolului. Times.ro are marfă proaspătă: anunţă că ştirea a parvenit la Canal+ de la corespondentul său din Tahiti, pe numele lui, Paul Gauguin!

Bucureştiul din mintea noastră

„Sensul termenilor din titlu depinde de ce înţelegem prin mit şi prin Bucureşti. Dacă pornim de la o înţelegere laică şi discursivă a mitului, în sensul slab propus de Barthes, de exemplu, aş spune că aceste mitologii există. O definiţie în termenii sacrului, ca la Eliade, m-ar lăsa pe gânduri. Singularul m-ar face să-l resping, pluralul să-l accept. Cum să întrebuinţez atunci mitologia acestui oraş? Lipsa de unitate a oraşului a generat totdeauna, şi cu atât mai mult în epoca modernă, mituri diferite: exotism balcanic la Porţile Orientului; oraş modern cvasioccidental; veche aşezare românească. Orientalismul, occi-dentalismul şi autohtonismul sunt tot atâtea ispite, vorba lui Mircea Vulcănescu, ale unei culturi care concepe identitatea prin referenţi geografici şi istorici diferiţi de cel actual: ea se conjugă, pare-se, mereu la trec