În titlul volumului Scrisoarea de iubire, dragoste, amor (Bucureşti, Ars docendi, 2009), există trei sinonime, a căror juxtapunere e o cheie de lectură pentru întreaga carte: cuvintele neutre, emoţionale sau desuet-ironice coexistă; nimic nu se exclude.
Volumul e o autentică manifestare postmodernă: savant şi copilăros, sobru şi ludic, nostalgic şi updatat, preferă să nu aleagă, ci să juxtapună. E un produs editorial de succes, cu destinatar multiplu: pentru esteţi şi rafinaţi, pentru universitari docţi şi pentru tot felul de alţi cititori. Cartea nu are un cititor privilegiat, după cum nu are nici un autor mai presus de ceilalţi: e semnată Erotographos 50 + 1 (cifrele alcătuiesc un cod: istoria orală consemnează rolul de coordonator al Antoanetei Tănăsescu, dar generozitatea şi nonconformismul profesoarei a şters din suprafaţa textului orice indicaţie care ar fi putut părea rigidă şi autoritaristă). Perspectiva multiplă există din plin: sunt 51 de puncte de vedere, la care se adaugă multe altele, ale autorilor citaţi, analizaţi sau chiar antologaţi (Lewis Carroll, Ioan Gură de Aur, Gellu Naum, Helo'ise şi Abelard, G. Călinescu, Paul Celan şi Ingeborg Bachmann, Eminescu şi Veronica Micle, Franz Kafka, Hannah Arendt şi Martin Heidegger, Cioran şi Friedgard Thoma etc.).
Se găsesc foarte multe lucruri în acest volum, deopotrivă utile şi plăcute: o incursiune fascinantă în istoria antică a genului epistolar (Zoe Petre), bogate studii stilistice şi semiotice, aduse la zi, despre limbajul scrisorii în medii tradiţionale şi electronice (Alexandru Nicolae, Adina Dragomirescu, Antoaneta Tănăsescu), literatură epistolară (Ioana Pârvulescu, Marius Chivu, Ioana Morpurgo), studii şi comentarii de istorie şi teorie literară, antologie din manuale de tehnică epistolară, mai vechi şi mai noi (începând cu Epistolariul lui Diaconovici Loga, din 1841),
