(Acest articol este inspirat de materialul publicat în revista Esquire martie-aprilie 2010)

M-am tot gândit la fetiţa care eram acum 10 ani şi la greşelile pe care le-am făcut ca femeie în devenie până la aproape 28 de ani. De aceea, când am dat peste materialul din Esquire am avut curajul să-mi pun pe hârtie lecţiile învăţate în cei 10 ani de lucru la femeia care voi fi şi peste încă 10.

Vă propun şi dumneavoastră, doamnelor, să faceţi acest exercitiu, cred că ne ajută să ne uităm dimineaţa în oglindă cu mai mult curaj.

Am înţeles alegerile mamei şi am învăţat să îmi iubesc părinţii pe care îi văd acum îmbătrânind departe de mine. La 20 de ani, plecată de acasă la facultate, imi era tare bine fără părinti; acum, spre 30, nu ştiu cum să îi aduc mai aproape de mine

Am învăţat că ciorba iese mai bine dacă ai cui s-o gâteşti (prietene, iubit, mama, soră).

Machiajul pe care-l aplicam la 20 de ani? O masca grotesca. Acum, dupa ani de exercitiu, sunt capabila sa ma machiez in 5 minute, urmand toti pasii necesari unui machiaj simplu si bine aplicat.

Am ales între prietene pline de dulcegării şi cele dure; şi acum mă dor criticile venite de la prietene, dar ştiu că-mi folosesc mai bine decât nişte complimente gratuite.

Am învăţat să stau singură cu mine; după multe exerciţii dar şi tentative eşuate, week-endurile în care am stat singură în casă nu au mai fost o corvoadă.

La 18 ani am crezut că stiu să iubesc, iar la 28 încă mai învăţ cum se iubeşte.

Nu am avut niciodată o singură bună prietenă, m-am împărţit în câteva femei pe care le-am considerat surori. Spre 30 de ani îmi dau seama că cel mai bun prieten meu este doar mama.

Am învăţat să zic mulţumesc, poate de prea multe ori; încă învăţ să spun mai des “îmi pare rău”.

Mult timp am fost o gâsculiţă care nu-şi spunea părerea oprobiului public; acum exagerez spunân