Cardul de credite ca un armasar naravas: daca nu stii sa tii de haturi mai bine, nu te urca in sa, pentru ca nu trece mult pana la prima tranta. Pe imasul bancar romanesc zburda voioasa o herghelie cu peste 2,2 milioane de bidivii, daca socotim ultimele statistici ale BNR (este vorba de cardurile valide). Punand alaturi date demografice, reiese ca avem un card de credit la 4 persoane ocupate.
Nu am gasit studii care sa arate ce cumpara romanii cu cardul de credit. Din proprie experienta, pot spune ca tentatia de a intra serios in creditul de pe card e destul de puternica, mai ales cand e vorba de bunuri de folosinta indelungata, articole de imbracaminte/incaltaminte sau de vacante, cand predispozitia la cheltuieli "naravase" creste. Mai sunt, evident, situatiile de urgenta, cand lipsa din contul curent poate fi acoperita temporar cu banii de imprumut.
Daca sumele sunt mai consistente, pentru cei care vor sa scape rapid de datorii perioada de gratie este un avantaj; creditul de pe card este un imprumut temporar, iar daca suma "atacata" este in proportie rezonabila raportat la balanta lunara de venituri si cheltuieli, atunci restituirea ei dupa expirarea perioadei ramane doar o chestiune de disciplina.
Daca suma cheltuita de pe card tinde sa dezechilibreze balanta lunara, atunci restituirea in rate ar trebui sa fie atent planificata, iar obiectivul principal ar trebui sa devina achitarea intr-un timp cat mai scurt, pentru ca, dupa iesirea din perioada de gratie, la rata se adauga si dobanzile. Or, cu cat soldul ramas de achitat este mai mic si perioada de plata mai scurta, cu atat suma cheltuita pe dobanzi va fi mai redusa.
As acorda insa o atentie sporita cheltuielilor curente si dese facute cu cardul de credit, pentru ca acestea pot scapa mai usor de sub supraveghere, mai ales dupa expirarea perioadei de gratie. Cand banii de pe
