In toamna lui 2008, cand economia abia simtea briza crizei, iar recesiunea parea pentru altii, premierul de atunci, Calin Popescu-Tariceanu, venea cu o prognoza superoptimista: daca ritmul de crestere se mentine si in urmatorii ani, afirma el, in 2014 Romania va fi a saptea putere economica a UE, deci va ajunge acolo unde ii este locul in cadrul Uniunii - a saptea tara ca suprafata si ca numar al populatiei.
Insa atunci economia crestea cu 7% pe an si nimeni nu anticipa prapastia in care avea sa se pravaleasca.
Mai are rost sa aducem macar in discutie perspectiva evocata de Tariceanu?
Nu prea, crede analistul financiar Dragos Cabat. Insa, afirma el, varianta superoptimista este abia ca dupa un orizont de 10 ani Romania sa avanseze intre primele 15 state ale UE, ca PIB pe cap de locuitor, de pe locul 26 unde se afla acum.
Daca in acest an se vehiculeaza pentru Romania un procent de 1,3-1,5% crestere economica, Eurostat, oficiul UE pentru statistica, se limiteaza inca la o previziune anterioara de crestere de 0,5%, adica inferioara mediei prognozate pentru UE-27, de 0,7%.
Pentru 2011, Eurostat prognozeaza o crestere de 2,6%. Raportul privind situatia macroeconomica ce a insotit proiectul bugetului de stat pentru 2010 este cu putin mai optimist, prognozand o crestere de 1,3% in 2010 si de 2,4 in 2011, media de crestere 2011-2013 urmand sa fie de 3,3%.
Ca numar al populatiei si ca suprafata, Romania este, intr-adevar, a saptea tara din UE si nu este de neinchipuit ca, odata, ar putea ajunge si a saptea putere economica, lucru care i-ar conferi, fara discutie, si o mai mare putere de influenta in cadrul Uniunii. Adevarul este ca, de 20 de ani de zile, Romania este, de fapt, la periferia Europei, la aproape toate capitolele. Iar viitorul nu este roz.
De pilda, in ceea ce priveste PIB-ul ca volum, Romania este pe locul al 16-lea intre
