Spectacolul "Tarelkin" regizat la Teatrul Metropolis de Gelu Colceag este ceea ce in mod traditional se numeste "o lectie de actorie". E vorba de traditia scolii românesti de actorie, inspirata de modelul stanislavskian, modernizat in timp prin contributia profesionistilor locali, perfectionat de generatia care apare acum in spectacol sustinând lectia de care vorbeam mai devreme. George Ivascu, Doru Ana, Radu Gabriel si Gelu Colceag au pregatit generatii intregi de actori, continuând intre timp sa pastreze legaturile cu scena, ca practicieni - combinatie ce da intotdeauna cele mai bune rezultate.
In "Tarelkin" ei se intâlnesc pe aceeasi scena generând o comedie in cel mai adevarat si mai deplin sens al cuvântului - surprinzatoare, inventiva, dinamica si plina de cheful de joc al celor implicati. O comedie ce se dovedeste extrem de actuala in tematica ei: ce poate fi mai de acualitate acum, la noi, decât coruptia nerusinata a functionarilor si a politiei, coruptie combinata cu prostia numai buna de exploatat de catre cei mai isteti care tocmai asa ajung sefi? Pe acest fond de societate profund minata de tare adâncite in timp, un functionar cade in dizgratia sefului ajuns sus tocmai fiindca este total lipsit de scrupule (atât de lipsit de scrupule, incât ia mita ca sa semneze un dosar, iar apoi nu-l semneaza, pretinzând ca n-a luat nimic, chiar in fata subordonatului sau care a intermediat afacerea). Ideea extravaganta pe care functionarul Tarelkin o pune in aplicare pentru a scapa de razbunarea sefului este sa-si insceneze propria moarte si, desi reuseste pâna la un punct sa pacaleasca pe toata lumea si sa-si ia o alta identitate, pâna la urma complicatul esafodaj pe care l-a ridicat se darâma din intâmplare si individul este prins.
George Ivascu face din rolul lui Tarelkin o creatie care il asaza in rândul celor mai buni actori comici de la noi -
