Jurnaliştii de la săptămânalul Viaţa Buzăului, singura publicaţie locală din acea perioadă, au cutreierat timp de trei zile întregul judeţ pentru a strânge informaţii. În dimineaţa de 8 martie, buzoienii aflau, în sfârşit, o radiografie completă a dezastrului.

„Au fost dărâmate complet 378 de locuinţe. Toate cele 401 de familii rămase fără adăpost au fost cazate. Au fost deteriorate şi devenite nelocuibile 1.514 locuinţe, 1.752 de familii afectate fiind evacuate şi cazate. Au fost complet dărâmate 81 de şcoli, grădiniţe şi creşe, iar 222 au fost variate. Două unităţi sanitare au fost complet dărâmate”, se arată într-un articol semnat de Constantin Brăescu.

Mărturiile unor buzoieni şi-au făcut şi ele locul în paginile publicaţiei. „După cutremur, am găsit rafturi dărâmate, medicamente în neorânduială”, declara atunci Ştefan Dudaş, şeful unei farmacii din oraş.

„Aveam un Trabant atunci, la redacţie, şi ne-am mişcat destul de bine. Sursele de informaţii erau primăriile şi comitetele de criză, din care făceau parte şi redactorii şefi. Ceea ce mi-a rămas în memorie este solidaritatea oamenilor. Atunci, armata şi miliţia erau la ordin şi se simţea asta”, ne-a povestit Ştefan Iovan, unul dintre jurnaliştii care scriau atunci la Viaţa Buzăului.