Sînt dator cu cîteva explicaţii. E vremea să spun de ce caut asemenea celor de la National Geographic, care scormonesc printre pietre roşii după osemintele dinozaurilor şi, după cutare vertebră, refac la mărimea cuvenită dihania. Cîteodată, aceiaşi paleocăutători de T-rex refac viaţa urîtăniilor şi ne înfioară cu luptele şi răgetele însoţitoare. La fel scormonesc şi eu prin fişele din prăfuitele mele cutii de pantofi. Problema stă în felul următor: colecţia de ziare timişorene are vechimi de prin secolul al XVIII-lea, încă de dinaintea primelor acorduri ale premierelor operelor copilului-minune Amadeus Mozart pe scena Operei Imperiale din Viena. Ţăitungul, cum spun localnicii, Temeswarer Nachrichten are „o etate din anul 1771“: adică taman 239 de revelioane ne despart de cea dintîi apariţie publicistică mirosind proaspăt a cerneală tipografică pe tejgheaua însorită a moş negustorului Hans. Problema e că, acum, Bastionul, adică vechea cetate Vauban a oraşului, se reface, şi cîteva camioane de ziare sînt „aranjate de-a valma“ undeva prin cartierul mărginaş Blaşcovici. Vai nouă, dacă umezeala şi vipia verii le distrug! Pînă se rezolvă problema Bastionului, nu-mi rămîne alta decît să scormonesc în cutiile mele şi să mă las în seama reconstrucţiilor cu dibuiri, asemenea ălora de-i caută pe T-rex.

Încep cu acest articol un şir de restaurări ale vieţii muzicale a urbei cu fişa 1.742 din Temeswarer Zeitung, din 1854:2, cu însemnările următoare: „[reprezentaţii de operă şi teatru. Este f. frig în teatru.]“, urmează cîteva nume pe care le vom descifra cîndva: „Etterich dr., Stelzer d., Buchner d., Sonnleitung dra. şi Strompher d.“. Mai zicem că prima sală de spectacole îşi găseşte loc în 1761 în sala Primăriei comunităţii ilirice, adică sîrbeşti. Din nevoi financiare, ilirii închiriază sala Consiliului luînd drept model Primăria germană care, înaintea lor