Este poetă, jurnalistă şi mamă. A înfiinţat centrul pentru recuperarea copiilor cu autism, „Micul Prinţ" , nume inspirat de fiul ei Dudu

Ana s-a născut şi a copilărit la Bistriţa într-o perioadă de care îşi aduce aminte cu drag. „Îmi amintesc în special de drumurile de mare viteză pe care le făceam preţ de o pauză între şcoala mea, Generală I, şi şcoala de muzică cu tot calabalâcul şcolar în spate, distrugîndu-mi şi pierzîndu-mi lucrurile ca să ajung la orele de pian, legănatul pe crengile sălciilor de pe malul pârâului care trecea pe lîngă blocul meu şi faptul că nu-mi plăceau deloc fetele. Iar despre nopţi, cititul cu lanterna sub plapumă", povesteşte Ana.

Oamenii care, mărturiseşte ea, i-au marcat existenţa au fost... „omul negru", de care s-a ferit toată viaţa, şi mama sa, despre care spune că a susţinut-o în toate deciziile. „De la ea am învăţat libertatea", mai spune jurnalista. Ce voia să se facă când era mică? „Vrăjitoare, pentru că fiecare zi mi se aşternea înainte ca o cursă cu obstacole de care era limpede că nu aveam cum să trec decît cu ajutorul zînelor sau chiar al balaurilor", povesteşte Ana.

Dorinţa pare să i se fi împlinit: trebuie să fie o vrăjitoare ajutată de multe personaje fabuloase, ca să poată duce la capăt atât de multe lucruri. Este mamă a doi copii, corespondent la România Liberă, colaborator la Zile şi Nopţi, Citynews, As-Tv şi revistele literare Tiuk! şi Biblioteca de poezie. În acelaşi timp, este iniţiatoarea şi coordonatoarea centrului de recuperare a copiilor cu autism, „Micul Prinţ".

„ Eu am schimbat multe profesii. De la cea de profesor suplinitor de limbi străine - primul meu job plătit, pînă la ziaristică, coordonarea centrului de care mă ocup astăzi şi lucrul efectiv cu copiii autişti, toate s-au impus cumva de la sine, dar şi eu aş fi putut să nu le dau curs. La engleză şi franceză m-am priceput pur şi simp